Generalități
Reprezintă una dintre cele mai frecvente complicații secundare tratamentului nesatisfăcător al fracturii epifizei distale de radius. De asemenea, poate apărea în cazul unui istoric de muncă fizică manuală intensă, precum și în cazul unor afecțiuni sau fracturi ale oaselor carpiene cu care intră în contact.
Simptome
Pot varia de la mărirea de volum a pumnului, trosnituri la mobilizare, durere și impotență funcțională până la o jenă dureroasă persistentă care se ameliorează parțial la administrarea de antiinflamatorii. Pacientul își amintește evenimentul traumatic în cazul în care mâna a fost imobilizată. Condiții clinice mai greu de diagnosticat precum instabilitățiile oaselor carpiene sau pseudartroza osului scafoidian se pot prezenta la mare distanță de timp față de traumatism, sub forma artrozei radio-carpiene instituite.
Tratament
Conservator: Acest tip de tratament are ca scop reducerea sau anularea simptomatologică – dispariția durerii, recuperarea mobilității și obținerea unei încheieturi funcționale. Medicul poate prescrie utilizarea unei orteze pentru muncă fizică manuală, în scopul diminuării fenomenelor dureroase; Se pot utiliza fizio-kinetoterapia în scop adjuvant, precum și infiltrațiile cu soluții antiinflamatorii sau anestezice.
Chirurgical: Se optează pentru acest tip de tratament în momentul în care se constată eșecul tratamentului conservator sau în momentul în care pacientul dorește o soluționare mult mai rapidă a simptomelor.
Medicul pune în balanță necesitatea pacientului pentru mobilitate sau forță fizică și optează pentru un tratament de tip fuziune radio-carpiana – sudarea oaselor carpiene cu radiusul pentru a beneficia de forță în detrimentul mobilității sau pentru un tratament de tip carpectomie – îndepărtarea unui rând de oase carpiene pentru a păstra o bună mobilitate la nivelul pumnului cu prețul diminuării forței musculare. În cazul in care pacientul nu este hotărât pentru o intervenție chirurgicală, se poate opta pentru o orteză antebrahio-palmară care va actiona precum intervenția de fuziune, urmând ca pacientul să decidă dacă este în favoarea intervenției.
Complicații
Pot apărea într-un procent mic fenomene nedorite intra sau postoperatorii precum leziuni arteriale sau nervoase, redoarea articulară, sindromul de durere regională complexă, infecția de plagă operatorie sau a materialului de osteosinteză, acestea se consideră acceptabile, rolul investigării preoperatorii fiind de a reduce la minim aceste riscuri.
Recuperare
Reluarea activitățiilor se face în jur de 4-6 săptămâni postoperator, fiind dependentă de particularitățiile pacientului. În cazul tratamentului conservator, se poate obține o intoarcere la activitate mai devreme cu efectuării unui tratament multimodal – medicamentos și fizio-kinetoterapie. Medicul poate recomanda utilizarea de dispozitive adjuvante precum orteze sau atele gipsate postoperator sau dimpotrivă de fizio-kinetoterapie pentru dinamizarea accelerată a procesului de recuperare. Evoluția postoperatorie sau după tratament conservator se urmărește prin controale clinice și radiologice periodice pentru a preîntâmpina apariția complicațiilor. Uneori este necesară extragerea precoce a unor componente de fixare sau reintervenția în cazul în care se constată degradarea fixării.