Generalitati
Reprezintă una dintre neuropatiile periferice, apărând de sine stătător sau secundar unei palete largi de patologie – după fracturi epifizare de radius sau ulnă, luxații ale oaselor carpiene, în cadrul bolilor tiroidiene, insuficienței renale cronice, tabagismului, tezaurismozelor – Diabet, Boala Wilson, Boala amiloidă precum și secundar traumatismului direct. Frecvent, se poate asocia unui sindrom de canal carpian adiacent.
Simptome
Pot varia de la durere localizată la nivelul incheieturii cu iradiere către ultimele 2 degete, furnicături, amorteli si diminuarea forței de apucare. În stadiul avansat al bolii se constată pierderea musculaturii interosoase, abolirea aprehensiunii și disparitia sensibilității la nivelul ultimelor 2 degete. În cazul în care simptomatologia clinică este neconcludenta, medicul poate recomanda efectuarea unei echografii de părți moi sau unei investigații neurofiziologice -electromiografie sau studiu de conducere nervoasă la nivelul nervului ulnar.
Tratament
Conservator: În stadiile incipiente sau în cazul în care pacientul nu dorește un tratament chirurgical, acest tip de tratament are ca scop reducerea sau anularea simptomatologică – dispariția durerii, recuperarea funcției musculare și senzitive. Medicul poate prescrie un tratament neurotrofic, în scopul diminuării fenomenelor dureroase. Fizio-kinetoterapia se poate asocia în scop adjuvant.
Chirurgical: Se optează pentru acest tip de tratament în momentul în care se constată eșecul tratamentului conservator sau în momentul în care tabloul clinic este avansat. Se poate asocia eliberării nervului ulnar un procedeu curativ al patologiei de bază, dacă aceasta există – osteotomie de corectie ulnă, reducere și fixare a luxaței semilunarului, reconstructie complex fibrocartrilaginos triangular etc.
Complicații: Pot apărea într-un procent mic fenomene nedorite intra sau postoperatorii precum eșecul decompresiei nervului ulnar, leziuni arteriale sau nervoase, pareza tranzitorie a nervului ulnar, sindromul de durere regională complexă, infecția de plagă operatorie -- acestea se consideră acceptabile, rolul investigării preoperatorii fiind de a reduce la minim aceste riscuri.
Recuperare
Reluarea activitățiilor se face în jur de 2 săptămâni postoperator, fiind dependentă de particularitățiile pacientului. În cazul tratamentului conservator, se poate obține o intoarcere la activitate mai devreme cu efectuării unui tratament multimodal – medicamentos și fizio-kinetoterapie.
Medicul poate recomanda utilizarea de dispozitive adjuvante precum orteze sau atele gipsate postoperator sau dimpotrivă de fizio-kinetoterapie pentru dinamizarea accelerată a procesului de recuperare.
Evoluția postoperatorie sau după tratament conservator se urmărește prin controale clinice periodice pentru a preîntâmpina apariția complicațiilor. Uneori este necesară reintervenția în cazul în care se constată o evoluție postoperatorie deficitară.