Generalitati
Leziunea ligamentului încrucişat anterior (LIA) reprezintă ruptura partiala sau completa a acestuia. LIA este unul dintre cele mai importante ligamente aflate la nivelul genunchiului. Ligamentele sunt benzi de ţesut fibros ce conectează două oase. Ligamentul încrucişat anterior este unul dintre cele două ligamente ce trec prin mijlocul genunchiului şi conectează femurul cu tibia, ajutând la stabilizarea articulaţiei genunchiului în timpul mişcărilor de pivotare si impiedicand translatia tibiei anterior in raport cu femurul.
Cauze
Leziunea LIA este comună în rândul atleţilor sau amatorilor ce practica activitati sportive. Ea apare în timpul activităţilor care suprasolicită genunchiul:
- decelerare şi schimbare bruscă a direcţiei;
- pivotarea genunchiului cu piciorul fixat la nivelul solului;
- oprire bruscă;
- traumatism direct;
- hiperextensie/hiperflexie (mai puţin obişnuit, leziunea LIA se asociază cu rupturi ale altor ligamente)
În funcţie de intensitatea traumatismului, leziunea poate fi parţială sau completă. Un traumatism minor va întinde fibrele ligamentului, fără ca acesta să se rupă neapărat.
Factori de risc
Aceştia se împart în două categorii:
EXTRINSECI (ce nu ţin de articulaţie)
- Forţa musculară (femeile se accidentează mai frecvent decât bărbaţii ce practică acelaşi sport);
- Tipul de mişcare (cele mai frecvente leziuni LIA apar la schimbarea bruscă a direcţiei corpului);
- Interfaţa piciorului cu solul;
- Nivelul de pregătire;
INTRINSECI
- Laxitatea articulaţiei;
- Alinierea membrului inferior;
- Dimensiunea notch-ului (fosă de la nivelul genunchiului) şi lungimea ligamentului;
Simtome
Semnele si simptomele includ:
- Durere şi incapacitatea de a continua efortul fizic;
- Tumefierea genunchiului ce se produce la câteva ore după traumatism;
- Auzirea unei trosnituri la nivelul genunchiului;
- Senzaţia de instabilitate („fuge” genunchiul);
- Pierderea mobilităţii articulare normale (nu se mai întinde sau nu se îndoaie complet);
ATENTIE! Adresaţi-vă medicului dacă după un traumatism la nivelul genunchiului apar oricare dintre semnele si simptomele enumerate mai sus. Este important să obţineţi cât mai rapid un diagnostic corect care să stabilească severitatea leziunii şi să primiţi tratament.
Complicatii
Persoanele care au leziune de LIA prezintă un risc mai mare de a dezvolta artroza genunchiului (deteriorarea cartilajului ce acoperă oasele). Apariţia artrozei depinde de severitatea traumatismului iniţial, prezenţa unor leziuni asociate şi de nivelul de activitate al persoanei în cauză.
Diagnostic
Prima etapă pentru diagnosticul unei leziuni LIA este anamneza (totalitatea datelor pe care medicul le obţine interogând pacientul asupra apariţiei şi evoluţiei bolilor de care suferă, a antecedentelor etc.). În cadrul anamnezei majoritatea pacienţilor relatează că au auzit o trosnitură însoţită de umflarea genunchiului, durere care a împiedicat continuarea efortului şi instabilitate. Anamneza va include o serie de întrebari despre traumatism la care pacientul trebuie să raspundă:
- Când s-a produs traumatismul?
- Ce faceaţi în acel moment?
- S-a auzit vreun zgomot?
- S-a umflat genunchiul după?
- Aţi mai avut traumatisme inainte?
- Simptomele au fost continue sau au apărut ocazional?
- Există anumite mişcări care agravează sau ameliorează durerea?
- Simţiţi genunchiul blocat când încercaţi să îl mişcaţi?
- Aveţi senzaţie de instabilitate?
A doua etapă presupune examenul clinic. În cadrul examenului clinic medicul va verifica dacă genunchiul este umflat şi va efecta o serie de teste specifice punând genunchiul intr-o serie de poziţii pentru a verifica funcţia articulară. Diagnosticul pus astfel necesită o confirmare prin metode imagistice.
Testele imagistice includ:
Radiografiile: pentru a exclude alte afecţiuni si observa alinierea membrului
RMN: vizualizează gradul leziunii LIA şi eventualele leziuni asociate
Tratament
Tratamentul va fi individualizat de către medic în funcţie de pacient (vârstă, nivel de activitate fizică), caracteristicile leziunii (recentă/veche), starea articulaţiei (leziuni asociate, prezenţa leziunilor degenerative). Acesta va decide dacă pacientul va benefia de tratament conservator sau va recomanda intervenţia chirurgicală de reconstrucţie a ligamentului încrucişat anterior.
Tratamentul leziunii LIA variază în funcţie de timpul scurs de la traumatism la prezentarea la medic.
În cazul pacienţilor care prezintă un deficit de mobilitate articulară (genunchiul nu se întinde şi nu se îndoaie complet) următoarea etapă în tratamentul leziunii LIA constă în kinetoterapie pentru recuperarea funcţionalităţii normale,întărirea musculaturii şi reducerea inflamaţiei. Există totuşi posibilitatea ca ligamentul rupt să blocheze mecanic articulaţia caz în care va fi necesară intervenţia chirurgicală.
Tratamentul chirurgical se va efectua la recomandarea medicului. Acesta va fi temporizat până când pacientul va avea mobilitate completă. LIA se reconstruieşte printr-o tehnică artroscopică. Reconstrucţia LIA presupune prelevarea unui grefon de la pacient , pentru asta se va efectua o incizie pentru prelevarea unui tendon care să înlocuiască ligamentul rupt (ex. tendoanele muşchilor ischiogambieri, tendon patelar). Se vor efectua inciziile prin care se va efectua artroscopia care presupune pătrunderea în articulaţie cu o cameră video conectată la un monitor şi cu instrumentele cu care se va efectua intervenţia. După examinarea articulaţiei se vor efectua tunelurile de fixare ale noului ligament şi fixarea acestuia, care de regulă se realizează cu şuruburi resorbabile.
Recuperare postoperatorie
O reconstrucţie reuşită este obligatoriu însoţită de un program de recuperare postoperator, pentru că doar aşa se poate asigura stabilitatea şi buna funcţionalitate a genunchiului.
PRIMELE DOUĂ SĂPTĂMÂNII POSTOPERATORII
Imediat după intervenţie pacientul se va deplasa cu ajutorul a două cârje de cot. Va avea voie să se lase cu greutate pe membrul inferior operat. Pacientului îi vor fi explicate exerciţii simple pe care să le efectueze până la primul control postoperator şi indicaţii pentru prevenirea durerii şi eventualelor complicaţii.
PRIMUL CONTROL
Acesta va avea loc la aproximativ 3 saptămâni după intervenţie, se vor scoate firele de sutură, se va evalua starea articulaţiei. După primul control se poate iniţia kinetoterapia.
URMĂTOARELE CONTROALE
Intervenţia de reconstrucţie a ligamentului încrucişat anterior presupune o evaluare constantă. La fiecare etapă se vor adapta recomandările medicului cu privire la recuperare în funcţie de starea articulaţiei pacientului. Dezideratul este ca pacientul să revină la sporturi de pivotare în 8-12 luni.
Pe lângă evaluarea funcţională, în cadrul controalelor se vor efectua şi radiografii pentru a analiza modificările intra-articulare.
Controalele au loc in mod clasic la 6 săptamâni, 3 luni, 6 luni, un an postoperator, dar vor fi adaptate de către medic în funcţie de nevoile pacientului. Ulterior, controalele se vor efectua anual .